miercuri, 30 iunie 2010

...

hmmm...am atatea in cap...as vrea sa scriu multe, dar in acelasi timp nimic...nu stiu exact ce as putea sa scriu...sincer nici nu stiu de ce scriu...nu astept sa citeasca cineva sau sa castig vreun premiu, sunt pur si simplu niste randuri asternute virtual pe o pagina din blogul meu...scriu poate pentru ca am de spus unele lucruri pe care nu am avut ocazia ( sau nu mi s-a mai dat o a 2 a sansa) sa le spun unor persoane face to face, pentru ca asa mi se pare normal, insa ce e normal pentru mine poate pentru altii e anormal...si atunci am gasit aceasta modalitate...e la indemana si mai ales ca e gratis :D...intr-un fel incerc sa le scot din minte pentru ca am constatat ca ocupa prea mult spatiu si din pacate nu am in dotare slot de memorie sa pot sa adaug un card de cativa giga sa pot stoca cat mai multe date...;)
uneori avem foarte multe de spus, insa din pacate nu mai apucam sa spunem ceea ce gandim, simtim sau traim din cauza unei "fapte nechibzuite" pe care am savarsit-o poate din disperare sau din dorinta de a salva o ramasita din ceva ce nu demult era un intreg...
stau si imi imaginez gandurile mele cum alearga prin minte ca niste plicuri sigilate, fiecare cu destinatarul lui, destinatar caruia nu am reusit sa-i spun ceea ce aveam sa-i spun la un moment dat...poate lucruri foarte importante, poate prostii sau poate pur si simplu: urari de sanatate! dar cine stie? poate ca fiecare plic va ajunge intr-un final la destinatie...sau poate ca, atunci cand vor putea fi expediate nu voi mai vrea sa le trimit...
mi se intampla sa ma trezesc uneori in plina noapte si sa ma gandesc cum ar fi fost DACA...daca lucrurile ar fi evoluat altfel, daca as fi stiut dinainte ce sa fac pas cu pas ca totul sa iasa bine sau macar asa cum voiam eu! mi-ar placea sa pot sa dau timpul inapoi si sa schimb unele lucruri...pe ici pe colo, unele mai putin altele mai mult, insa ma gandesc ca poate daca as putea sa fac asta ar fi boring pentru ca totul ar iesi asa cum imi doresc, totul ar fi mult prea roz si mult prea perfect si probabil ca atunci nu mi-ar mai placea, imi dau seama ca lucrurile trebuie sa vina de la sine, situatiile trebuie sa fie imprevizibile si nu programate...mai bine sa traim fiecare clipa din toata inima dupa propriile noastre reguli! nu?...
ps: cineva imi spunea ca nu am imaginatie...daca ar putea sa vada ce e in mintea mea...cred ca si-ar retrage afirmatia...:))

luni, 28 iunie 2010

despre vise...

ca de fiecare data cand citesc o carte,- daca imi place - ma captiveaza atat de tare incat ajung sa ma identific cu personajul respectiv, sa simt ca sunt acolo, uneori alaturi de el, alteori chiar in rolul lui...
nu demult am citit o carte sc
risa de Paulo Coelho...fanii lui cu siguranta isi vor da seama la care dintre ele ma refer...un roman in care este transcrisa povestea unui pastor andaluz care si-a parasit familia si oile pentru a pleca in cautarea unei comori ingropate in vechile piramide de pe continentul alaturat...o poveste foarte frumoasa ce are un mesaj clar de transmis:
indiferent ce se intampla in viata noastra, indiferent ce obstacole ne apar in cale, piedici, probleme sau oameni care ne indeamna sa nu facem ceea ce credem ca trebuie facut, noi trebuie sa ne ascultam intuitia, inima si mai presus de orice sa ne urmam visele...sa incercam sa ne indeplinim cele mai ascunse dorinte pentru ca daca noi nu o vom face, nimeni nu o va face in locul nostru.
Ghandi spunea: "Orice lucru pe care-l facem este nesemnificativ, insa trebuie sa-l facem pentru ca nimeni nu-l va face in locul nostru!".

so: concluzia e ca trebuie sa ne urmam intotdeauna visele, sa facem ceea ce vrem, ceea ce credem ca e bine pentru noi, sa ne traim viata pentru ca e prea scurta si nu avem timp de pierdut; daca stam sa analizam mai bine...life is beautiful, chiar daca nu tot timpul e roz, insa e a noastra, a fiecaruia... cu bune si rele... si trebuie sa o traim NO MATTER WHAT!!!

duminică, 27 iunie 2010

intrebari...

de nenumarate ori am avut nevoie de raspunsuri...raspunsuri la intrebari pe care mi le adresam mie insami, pentru ca persoana careia trebuia sa i le adresez nu era langa mine sa-mi raspunda, din varii motive...
e foarte greu sa cauti raspunsuri la tine in minte si in suflet, cand de fapt acele raspunsuri ar trebui sa vina de la altcineva!...insa in cele din urma raspunsurile vin atunci cand nu te astepti si de unde nu te-ai fi gandit vreodata...this is the point!
insa nu despre asta voiam sa vorbesc...ci despre rolul oamenilor din viata fiecaruia...mai exact: care este rolul celorlalti in viata noastra? rolul nostru in viata altora?
...prin viata fiecarui om trec mai multe persoane de-a lungul timpului...nu stiu sa dau un numar exact, insa este cert ca fiecare persoana fie ea copil /adult, femeie / barbat
, care se perinda prin viata noastra are un rol bine stabilit inca dinainte ca respectivul/a sa ne cunoasca...stand si analizand evenimentele care s-au intamplat pana acum in viata mea, mi-am dat seama ca nimic nu este intamplator si de asemenea acele personaje care apar la un moment dat in vietile noaste au un scop diferit...fie sa ne ajute sa cunoastem oamenii mai bine, fie ne ajuta sa ne maturizam, sau ne invata lucruri pe care poate ca nu le stiam, sau le stiam, insa nu voiam sa le recunoastem si sa le acceptam... ce regret eu este faptul ca, din pacate unele dintre ele sunt pasagere prin viata noastra: pentru ca ori au indeplinit misiunea primita, ori s-au indepartat de noi crezand ca nu ne mai sunt de ajutor, ori au murit..:(.., sau pur si simplu au disparut fara ca, macar sa spuna "la revedere" si sa lase loc de "buna ziua", pentru ca asa este frumos! iar altele raman pentru totdeauna langa noi tocmai pentru ca asa trebuie sa se intample!...cele care raman langa noi ne demonstreaza neconditionat zi de zi ca merita sa fie langa noi, sa ne ajute si sa ne sprijine in problemele noastre care apar cand nu ne asteptam. de asemenea, cred ca si noi avem roluri de indeplinit in viata altora...
ar mai fi multe de spus, dar momentan e cazul sa ma opresc aici...;)
De dimineata, m-am trezit cu un singur gand in minte...si anume ca trebuie sa-mi fac blog...mi-am zis : "de ce nu? toata lumea are blog...se pare ca e la moda!"...so: habar nu am ce anume voi scrie pe blog de acum incolo, insa cu siguranta imi voi da seama in momentele respective in care voi simti nevoia sa impartasesc anumite lucruri cu voi...idei, ganduri, poate sentimente...who knows?...we shall see...:)