...

hmmm...am atatea in cap...as vrea sa scriu multe, dar in acelasi timp nimic...nu stiu exact ce as putea sa scriu...sincer nici nu stiu de ce scriu...nu astept sa citeasca cineva sau sa castig vreun premiu, sunt pur si simplu niste randuri asternute virtual pe o pagina din blogul meu...scriu poate pentru ca am de spus unele lucruri pe care nu am avut ocazia ( sau nu mi s-a mai dat o a 2 a sansa) sa le spun unor persoane face to face, pentru ca asa mi se pare normal, insa ce e normal pentru mine poate pentru altii e anormal...si atunci am gasit aceasta modalitate...e la indemana si mai ales ca e gratis :D...intr-un fel incerc sa le scot din minte pentru ca am constatat ca ocupa prea mult spatiu si din pacate nu am in dotare slot de memorie sa pot sa adaug un card de cativa giga sa pot stoca cat mai multe date...;)
uneori avem foarte multe de spus, insa din pacate nu mai apucam sa spunem ceea ce gandim, simtim sau traim din cauza unei "fapte nechibzuite" pe care am savarsit-o poate din disperare sau din dorinta de a salva o ramasita din ceva ce nu demult era un intreg...
stau si imi imaginez gandurile mele cum alearga prin minte ca niste plicuri sigilate, fiecare cu destinatarul lui, destinatar caruia nu am reusit sa-i spun ceea ce aveam sa-i spun la un moment dat...poate lucruri foarte importante, poate prostii sau poate pur si simplu: urari de sanatate! dar cine stie? poate ca fiecare plic va ajunge intr-un final la destinatie...sau poate ca, atunci cand vor putea fi expediate nu voi mai vrea sa le trimit...
mi se intampla sa ma trezesc uneori in plina noapte si sa ma gandesc cum ar fi fost DACA...daca lucrurile ar fi evoluat altfel, daca as fi stiut dinainte ce sa fac pas cu pas ca totul sa iasa bine sau macar asa cum voiam eu! mi-ar placea sa pot sa dau timpul inapoi si sa schimb unele lucruri...pe ici pe colo, unele mai putin altele mai mult, insa ma gandesc ca poate daca as putea sa fac asta ar fi boring pentru ca totul ar iesi asa cum imi doresc, totul ar fi mult prea roz si mult prea perfect si probabil ca atunci nu mi-ar mai placea, imi dau seama ca lucrurile trebuie sa vina de la sine, situatiile trebuie sa fie imprevizibile si nu programate...mai bine sa traim fiecare clipa din toata inima dupa propriile noastre reguli! nu?...
ps: cineva imi spunea ca nu am imaginatie...daca ar putea sa vada ce e in mintea mea...cred ca si-ar retrage afirmatia...:))