love is for free...

cata iubire poate darui un om in timpul vietii? cator persoane?
cred ca destul de multa, pentru ca sufletele noastre sunt ca niste izvoare pline de iubire care nu seaca niciodata...vorbesc de oamenii care sunt in stare sa si ofere, nu doar sa primeasca!
cator persoane? nu cred ca am putea intocmi un raport... dar cred ca sunt destule, sunt persoanele care trec prin viata noastra, persoane care ne marcheaza existenta in bine sau in rau!
imi imaginez "izvorul de iubire" plin de pietricele, ele reprezentand fiecare persoana care ne-a intrat in viata intamplator sau voit, fiecare persoana pe care am iubit-o, care ne-a facut sa plangem sau ne-a ranit! fiecare om cu care am trait cate o poveste speciala dar foarte diferita de celelalte care au urmat si vor mai urma!!!
iubim gratis?
da, eu zic ca de cele mai multe ori iubim gratuit si neconditionat! de ce? habar nu am! dragostea e oarba...nu mai conteaza daca persoana respectiva e potrivita sau nu...nu mai conteaza nimic...nici macar daca te face sa suferi precum un caine...din contra cu cat te respinge mai mult si cu cat te raneste mai tare cu atat il iubesti mai mult!!! se mai intampla! asta e viata! unii castiga, altii pierd!
intotdeauna unul din doi iubeste si sufera mai mult fata de celalalt!

a beautiful day...

ca tot am scris in ultimele doua postari despre ce le relaxeaza pe femei, tema acestei postari urmeaza in linii mari firul epic celor anterioare...si anume voi relata cum s-a scurs ziua de azi pentru mine si pentru inca doua fete dragute foc, Elle si Came!
azi a fost la sala Dalles targul de Vintage, targ de la care bineinteles ca nu am lipsit!
un adevarat amalgam de lume, muzica buna, lucruri care mai de care mai dragute, de la bijuterii, posete, pantofi pana la haine, dar si produse bio, miere, sapunuri, parfumuri organice si multe alte bunatati!
legat de haine, incaltaminte si accesoriii: unele erau noi dar totusi "vechi"...altele vechi in adevaratul sens al cuvantului... creatii handmade, haine avangardiste, chiar futuriste as putea spune!
am fost un pic uimita cand am vazut ca erau cateva persoane care isi vindeau lucrurile personale...weird!!! ma gandeam ca daca as face si eu chestia asta m-as imbogati...:))
foarte foarte multe lucruri pe gustul meu...mi-am luat cateva chestii dragute care mi-au cam golit portofelul, dar au meritat!
cred ca am omis sa trec in revista un lucru de o importanta majora, din randul celor care relaxeaza femeile...si anume ne place sa cheltuim banii :D...in cazul meu... banii mei...nu ai altcuiva!
si bineinteles ca acesta nu a fost singurul targ la care am participat...dupa, a urmat unul de handmade in alta locatie...cu alte lucruri...unele mai frumoase decat altele, unele iesite din comun, altele clasice...fiecare expozant dorind sa impresioneze publicul doritor...in fine alt loc in care am mai lasat niste banuti...:D
pentru treburi de genul asta recomand celor interesate sa mearga cu sacul de bani dupa ele, de preferat sacul sa nu aiba fund...:)))...pentru ca nici nu stii cand ramai fara bani, iar carduri nu se accepta...noroc cu bancomatele...eu am fugit un pic la bancomat :D!
cam asta a fost cu targul, dar ziua a mai durat un pic...ca sa ne relaxam si mai tare am mers la Carturesti sa savuram un ceai, eu am baut unul super bun, rosu cu scortisoara si caramel plus miere si lapte, o combinatie excelenta...simtul olfactiv si papilele gustative au fost foarte incantate de minunata aroma care iesea din cana...:)
am avut parte de o zi frumoasa si destul de calduroasa!

relaxare...part two

...fara sa stau sa-mi storc creierii, mi-au venit in minte alte lucruri, activitati sau situatii care ne relaxeaza pe noi, femeile!
delectarea cu un ceai bun in compania unei persoane dragi, intr-o ceainarie draguta; seara de clubbin'... girls only >:)...
muzica de calitate, diferite genuri, in functie de starea de spirit...
vorbitul la telefon poate fi o activitate relaxanta, eu una vorbesc destul de mult...:D (sper sa nu am probleme mai tarziu...:D:)) )
lectiile de echitatie sunt super relaxante, insa si dureroase ( daca nu stii sa te misti :D ), sportul nu e numai relaxant ci si sanatos, atat pentru minte cat si pentru trup...
navigarea pe internet, chatul...
palavragitul cu prietenele ore in sir fara sa ne plictisim, excursii la munte, alegerea hainelor cu care vrem sa ne imbracam si accesorizarea lor, machiajul..ca tot am zis de machiaj...pierderea orelor prin saloane de infrumusetare...:D
si lista poate continua....

relaxare...

ce poate fi mai relaxant pentru o femeie in afara de o partida de sex :D ?
cateva ore la shopping de haine, incaltaminte sau accesorii impreuna cu prietenele, bineinteles; vizionarea unui film preferat, de regula unul siropos; o carte romantica sau doar rasfoirea unor reviste de moda; sau pur si simplu o plimbare prin oras in cautarea unor locuri noi...
pentru mine cel mai relaxant lucru este sofatul, facand abstractie de ceilalti participanti la trafic, care incurca traficul, unii, nu toti! imi place la nebunie sa conduc, iar in curand voi scapa de bulinutele galbene din geam :D, deja pot sa spun ca am avansat, nu voi mai fi o incepatoare crispata care nu are curaj sa vireze la stanga intr-o intersectie nesemaforizata...:D
relaxante mi se mai par si momentele in care scriu pe blog, pentru ca uneori vreau sa spun ceva unor persoane care nu vor sa ma asculte si atunci apelez la blog... e o modalitate de eliberare a gandurilor, a frustrarilor de ce nu? descarcare mai bine zis!
si cred ca mai sunt multe lucruri care ne relaxeaza pe noi femeile insa nu mai am idei acum...:D

de ce sa dezgropam mortii???

oamenii care au trecut prin viata mea au ramas in continuare, sau nu...unii inca sunt prezenti, altii imi sunt indiferenti, iar o alta categorie ar fi..."morti"!
stiu ca suna cam macabru, dar asa e...o data incheiate unele relatii...mai urat ce-i drept ( din varii motive), pentru mine acele persoane sunt ca si moarte! e o vorba: "vii cu vii! mortii cu mortii!"...nu avem nevoie de acele persoane ca sa ne perturbe linistea si sa ne bantuiasca pentru restul vietii!!!
fiecare om cu alegerile lui...nu putem sa impunem reguli, nu putem sa schimbam oamenii...
am invatat un lucru: sa nu mai am asteptari de la oameni, ci sa-i iau ca atare!!! tocmai pentru ca nu stim ce e in mintea celor de langa noi, e mai bine sa apreciem faptele si nu vorbele! de "bla bla bla" m-am cam saturat...numai vorbe! vorbe goale!
de ce sa rasucim cutitul in rana? ( vorba cuiva)...eu nu sunt masochista, asa ca: not interested!
postarea mea e un pic cam sinistra! sunt in ton cu vremea de afara! :)))

emotie de toamna...

" A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta..."
cam asa suna inceputul unei poezii de dragoste a lui Nichita Stanescu, dar si inceputul unei toamne tarzii...
de cateva zile aveam in cap primul vers, mi-l aminteam vag, de la orele de limba romana din liceu...
frumoasa poezia dar mai frumoasa-i toamna...aerul rece si proaspat care ma loveste direct in fata, dimineata cand ies din casa, tocmai parca ar avea intentia de a ma trezi dintr-o stare de somnolenta, sezonul ploilor, frunzele aramii si galbene care se astern peste tot, formand un covor de petale, anuntand incheierea unui alt capitol din vietile nostre triste si posomorate! cerul e cenusiu, ziua s-a micsorat, iar soarele de abia isi arata cateva raze ziua, parca ar vrea sa nu mai iasa din nori...nu degeaba a fost numit un anotimp al nostalgiilor...acum ca vara a trecut am vrea sa se intoarca...
ziceam mai sus de "vietile noastre triste si posomorate"...ieri eram prin oras cu una din fetele mele, mergeam pe strada , vorbeam si eram cu zambetul pana la urechi...debordam de veselie si buna dispozitie, fugitiv m-am uitat la oamenii care treceau pe langa noi...fete foarte triste, mohorate si cu intrebarea pe chip: "ce motive de bucurie mai aveti in ziua de azi?"...daca m-ar fi intrebat cineva, as fi avut de dat nu numai un exemplu ci extrem de multe!!!
foarte multe motive...:)...
cine vrea sa stie... sa intrebe...:)

exista relatie perfecta?

eu zic ca NU!
pentru a exista relatia perfecta ar trebui ca barbatul si femeia sa fie perfecti, ceea ce stim ca nu este asa si nu va fi ever, pentru ca suntem fiinte umane si nu zei...
in orice relatie, oricat de mult s-ar iubi respectivii, exista si momente neplacute, nu este mereu totul roz! asa e in viata, si presupun ca daca totul ar fi frumos, iar nu ar fi bine pentru ca am deveni plictisitori...avem nevoie de sare si piper, nu doar de zahar! - ca sa fac o paranteza ( este ca si in bucatarie: avem nevoie de mai multe ingrediente pentru ca sunt atat de multe gusturi...).
fiecare dintre noi are defecte dar si calitati! unii au mai multe calitati decat defecte, altii mai multe defecte...dar astia suntem! fiecare cu ce are!!!
DAR in momentul in care ne-a atins sageata lui Cupidon in partea dorsala :D, nu mai conteaza defectele celuilalt, din contra ajungem sa iubim persoana de langa noi asa cum este ea, atat cu defecte si calitati... o acceptam asa cum este, cu tot bagajul pe care l-a acumulat in decursul anilor...nu ma refer la haine ci la experientele pe care le-a trait si la prietenii pe care ii are.
sunt convinsa ca daca doi oameni se iubesc, fac tot posibilul sa fie totul ok in ciuda neintelegerilor care apar uneori in relatia de cuplu, insa e nevoie de vointa si de dorinta de a-i arata celuilalt ca orgoliul trebuie lasat la o parte in favoarea sentimentelor!
atata timp cat intre doi oameni exista comunicare si respect, de iubire nu se mai pune problema, relatia tinde catre perfectiune!

in the mood for love...

se spune ca o durere se uita prin alta si, o noua iubire te ajuta sa treci peste cea veche ...oare asa e? eu zic ca da!!!
cu toate ca e nevoie de ceva timp ca sa impreunezi bucatile de sulfet zdrobit, asemeni unui puzzle, pana la urma daca apare persoana potrivita se rezolva toate problemele!
pot sa pun pariu ca toti, mai devreme sau mai tarziu suntem raniti si suferim dupa fiinta pe care o "credeam" ca fiind sufletul pereche! unii o singura data, altii de mai multe ori! cred ca aici intervine karma...:| sau pur si simplu faptul ca unii dintre noi sunt mai sensibili si mai naivi...
de ce trebuie sa trecem prin mai multe relatii esuate? cred ca trebuie sa se intample asa pentru ca in momentul in care dam "intamplator" peste jumatatea noastra, trebuie sa fim in primul rand pregatiti holistic si in al doilea rand sa fim croiti unul dupa celalalt....nu degeaba vorba: "fiecare sac cu peticul lui"!
si cum fiecare om isi are propriul destin scris inca dinainte de a se naste nu ne ramane decat sa profitam de clipele care trec atat de repede si sa ne dam seama ca fiecare lucru care se petrece in viata de zi cu zi se intampla cu un scop!

amintiri suuuper frumoase!!!

cu cateva minute in urma butonam telecomanda televizorului si dintr-o data am dat peste o emisiune despre un concurs, ma abtin de la comentarii, pentru ca mi se pare o porcarie, bine ca s-a terminat azi!!!! insa nu despre asta vreau sa vorbesc ci despre faptul ca erau cateva scene filmate in frumosul Paris si mai ales in interiorul celebrului Cabaret Moulin Rouge!
secvente care mi-au amintit de excursia mea de acum doi ani din Franta, in care am vazut aproape toate orasele mari si importante ale tarii si bineinteles ca era inevitabil sa nu ajung si in Paris...pentru mine este cel mai frumos si mai romantic oras posibil!!!
am vizitat atunci Parisul a doua oara si am reusit sa ajung si la celebrul spectacol sustinut la Moulin Rouge! sincer a fost WOW, nu prea am cuvinte sa descriu ceea ce am vazut acolo, e super, eu una aveam pielea zbarlita cand vedeam cum danseaza, cum apareau dansatorii pe scena, de fiecare data cand schimbau melodia se schimbau si costumele, decorurile si implicit dansul! spectacolul e impresionant daca-l vezi live, nu se compara cu inregistrarea!!!
de cate ori imi aduc aminte de Franta ma apuca o stare de melancolie si un dor de duca de nu va imaginati!
ce pot sa spun despre orasele Frantei? sunt locuri foarte frumoase, foarte curate, cu oameni civilizati, ospitalieri (daca esti turist bineinteles) si foarte draguti! ii vedeam dimineata cu celebra lor 'french baguette' pusa intr-o sacosica atarnata pe-un umar, tipic francezilor!
voi face un rezumat al itinerariului excursiei: am intrat in Franta prin Marsilia, apoi a urmat Cannes, Nisa si coasta de Azur, Monaco si Monte Carlo, Avignon, Chambery, Albertville, statiunea Chamonix de la poalele muntelui Mont Blanc, pe care bineinteles ca am urcat, la 4820 m alt; apoi a urmat Lyon si dupa: mult asteptatul Paris, a urmat si Versailles; Mont Saint Michel, St Malo, Blois, Valea Loirei, Bordeaux, Carcassone si inapoi in Barcelona de unde am plecat!
a fost incredibil de frumos, o vacanta pe cinste pe care mi-o doream de cand ma stiu si pe care am facut-o!
lasand la o parte Parisul care imi place de mor; pot sa spun ca mi-a placut foarte mult Mont St Michel, e un loc de vis, e speachless sau sa spun asemenea lor: "c'est magnifique!" imi venea sa raman acolo cand am vazut cat era de frumos, parca era un vis frumos din care m-am trezit imediat ce am aterizat in tara..:(
de cate ori ma uit la poze ma apuca nostalgia! dar sper sa ca la un moment dat voi vizita din nou locurile acelea minunate ale tarii mele de suflet! tara in care m-as muta in secunda doi! dar cine stie? niciodata nu e prea tarziu sa plec acolo!...
ps: doua poze de la abatia de pe muntele St Michel...

prietenie sau interes???

v-ati intrebat vreodata cati dintre oamenii care exista in jurul nostru ne sunt cu adevarat prieteni? si mai ales: la ce sunt buni acestia?
foarte putini oameni ajung sa ne fie cu adevarat prieteni, restul raman doar cunostinte, unii nici macar amici!
de regula prieteniile se vad in momente de cumpana din viata fiecaruia dintre noi; nu atunci cand ai tot ce iti trebuie... ma refer in special la bani si putere!
prieteni adevarati mai rar, ii pot numara pe degete, de fapt nici nu cred ca am nevoie de mai mult de 2 maini pentru asta!
prietenii adevarati se fac in timp, nu asa de pe o zi pe alta, si se vad intentiile lor in momentul in care te ajuta neconditionat exact atunci cand ai nevoie!
la ce sunt buni prietenii?
sunt langa noi atunci cand avem nevoie sa vorbim cu cineva, cand vrem sa destainuim un secret, cand ne trebuie un umar pe care sa putem plange, cand avem nevoie de sfaturi, sustinere morala, cand ne bucuram de reusite sau pur si simplu de o zi minunata, de viata, cand vrem sa hoinarim prin oras si nu numai!
cred ca e foarte important sa fim inconjurati de prieteni! nu putem trai singuri avem nevoie sa socializam!

de fiecare data cand incep sa pun in practica ceva ce am invatat doar teoretic, am niste emotii, pfff nu ati vrea sa stiti...si teama ca s-ar putea sa dau gres, insa de fiecare data reusesc in tot ceea ce imi propun sa fac!... dar ca fiecare fiinta umana NORMALA imi fac griji degeaba!
o sa dau niste exemple concrete ca sa intelegeti la ce ma refer!
de exemplu cand am inceput acum 4 ani (si ceva) sa-mi exercit profesia de cosmeticiana, trebuie sa recunosc ca aveam niste emotii... tremuram inainte de a face tratamentele pe care nu le mai facusem in viata mea, mai ales ca aveam de-a face cu un anume tip de clientela, destul de pretentioasa, nu gen tanti Floarea de la piata :D!
dar o data cu trecerea timpului si cu acumularea de experiente si reusite in domeniu, pot sa spun ca acum as putea sa fac acele lucruri, de care ma temeam la inceputuri, cu ochii inchisi!
un alt exemplu ar fi sofatul! se face aproape anul de cand am reusit cu greu sa iau permisul de conducere, la sala eram as...insa la traseu stiti si voi care e buba...de 3 ori am picat, pana cand a 4 a oara am luat pe merit, fara ajutor!!!!...
cu instructorul langa mine totul era perfect, dar cand era vorba de examen ma apucau fibrilatiile :D! nu spun dupa ce am luat permisul ca de abia ma vedeai in trafic :D, cu multa frica plecam cu masina...dar acum pot sa spun ca imi place la nebunie sa conduc, ma descurc destul de bine...nu ca ma laud, dar au spus-o altii care au mai multi ani de condus in spate! dar nu cred ca ar fi ok sa spun ca pot sa conduc cu ochii inchisi...:))...nu va speriati... o spuneam la figurat, oricum pot sa spun doar ca nu am avut nicio problema pana acum si sper sa nu am nici in viitor vreo neplacere, sunt super atenta si pot sa afirm ca ma relaxeaza teribil cand sunt la volan, facand abstractie de momentele in care ma enerveaza ceilalti participanti la trafic...dar asta e!
si un ultim exemplu, pe care azi l-am pus in practica, care face parte din jobul meu, pe partea de make-up...azi am avut de machiat o miresica, din nou trebuie sa recunosc ca prima data e foarte greu, emotii, teama ca nu o sa fie ok treaba pe care o voi face...insa, rezultatul final a fost unul minunat!
e mare lucru sa tii cont de ceea ce isi doreste clientul si mai ales sa iti iasa totul perfect exact cum a vrut persoana respectiva!
am avut ceva griji, dar pot sa zic ca machiajul a iesit super si am vazut pe fata miresei prima reactie, reactie de multumire, de fericire ca i-am facut exact ceea ce mi-a cerut!
m-am simtit fantastic, nu pot sa descriu ce am simtit cand i-am vazut bucuria sincera de pe chip!
important e ca orice lucru pe care-l facem sa-l facem din placere si din suflet! eu una asa fac totul!

oameni de calitate!

un singur lucru vreau sa precizez: azi mi s-a demonstrat ca, daca ajuti oamenii din suflet atunci cand au nevoie, fara sa le ceri ceva in schimb, la un moment dat, rolurile se inverseaza si... cand te astepti mai putin... primesti inapoi insutit ajutorul pe care l-ai dat in trecut, fara sa fi avut astfel de asteptari pentru viitor!
e minunat sa afli ca un om pe care l-ai ajutat candva, neconditionat, astazi si nu numai, iti intoarce favoarea, cu laude si aprecieri fara sa pretinda ceva!
insa exista si cealalta parte: si anume daca faci rau cuiva roata se intoarce atunci cand nu te astepti si se intampla ceva ce nu ti-ai fi dorit, ceva rau...de aceea e bine sa nu facem rau celorlati si intotdeauna sa lasam loc de "buna ziua", pentru ca nu stim niciodata cand au loc rasturnari de situatie!
by the way...lumea e mica!!!

ce este iubirea?

poate cineva sa spuna cu exactitate ce este iubirea?
am cautat in dex si am gasit niste explicatii rudimentare..."iubire= sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus / atasament sufletesc (simpatie, prietenie, afecțiune) puternic față de cineva sau ceva."
daca ar fi sa dau eu o definitie a iubirii cred ca mi-ar trebui mult mai multe randuri :D...
bineinteles ca iubirea inseamna altceva pentru fiecare dintre noi si se manifesta diferit!
pentru mine "a iubi" inseamna sa ajungi sa tii la persoana de langa tine atat de mult incat sa simti ca nu poti respira atunci cand nu se afla langa tine...si sunt de parere ca intr-o relatie e nevoie de doi, lasand la o parte comunicarea si respectul, care sunt esentiale intr-un cuplu!
daca nu exista comunicare si respect degeaba exista doua persoane care spun ca "se iubesc" de nu mai pot...
dupa parerea mea, sa ajungi sa iubesti pe cineva extrem de mult, e nevoie de timp, de foarte mult timp...uneori nu iti ajunge o viata sa cunosti un om.
si pentru a ajunge sa cunoastem pesoana de langa noi consider ca este normal ca tot ce se intampla in relatia respectiva sa se imparta la doi...nu spun ca trebuie sa se impuna lucruri, ci pur si simplu ele sa fie facute din placere, din dorinta de a petrece cat mai mult timp alaturi de celalalt...
cel putin, eu asa vad lucrurile...
sa dau un exemplu concret, pentru mine iubirea este ceea ce spun baietii de la Savage Garden in melodia Truly Madly Deeply!

in week end-ul ce a trecut am plecat cu trupa de soc intr-o excursie de 3 zile prin Romania!
au fost 3 zile pline de peripetii...e mult de scris despre ceea ce am facut noi acolo, insa am sa fac un rezumat.
de fapt daca stau bine sa ma gandesc peripetiile au inceput cu cateva zile inainte de plecare, si...ma refer la bagaje ( de fiecare data cand plecam undeva pentru mai multe zile, noi femeile ne luam toata casa cu noi, sau asa tindem sa facem)...:))...insa de data asta eu personal am incercat sa-mi iau cat mai putine lucruri, stiind ca spatiul nu e foarte mare in masina si mai ales ca aveam sa ne intoarcem cu microbuzul de la Piatra Neamt, destinatia finala...
ca tot spuneam de bagaje, in momentul in care ne-am intalnit cu totii sa plecam, cred ca soferul nostru a avut un mare soc..:D, pentru ca portbagajul era full dinainte sa ma culeaga pe mine din drum, insa ne-am descurcat!
toate bune si frumoase, am plecat spre Transfagarasan...inainte am oprit la barajul Vidraru si apoi am mers mai departe...foarme multa lume, aglomeratie, peisaje superbe...avem o tara foarte frumoasa! pacat ca nu se investesc banii ce trebuie!
am oprit si la cascada Balea apoi la Balea lac...ne propusesem sa ne dam cu tiroliana, insa nu am mai apucat pentru ca a inceput ploaia, dar am stabilit ca vom merge la cheile Rasnoavei pentru senzatii tari :D!
temperatura: absolut minunata, simteam picaturile de ploaie asa de bine pe piele, avand in vedere ca in capitala nu mai plouase de ceva timp si simteam ca ma sufoc!
a fost o mini excursie pe cinste! si cred ca as putea fac fac un top ten intamplari haioase!
dupa Transfagarasan a urmat Sibiu, oras care-mi place super mult, apoi Cartisoara unde am si dormit o noapte, iar a doua zi am plecat spre Praid sa vizitam salina...am parcurs foarte multi km in 3 zile, am trecut prin mai multe judete, ce nu mi-a placut in Odorheiul Secuiesc a fost ca oamenii de acolo nu vorbeau limba romana, sau nu voiau sa vorbeasca, iar indicatoarele erau in lb maghiara ( sau ungara) si undeva jos scria si in romana...ceea ce mi se pare total aiurea...
dupa ce am vizitat salina am plecat spre Lacul Rosu unde ne-am cazat pentru a 2 a noapte...locuri absolut superbe...a 3 a zi am plecat spre Cheile Bicazului...foarte frumos...de fapt e speachless, nu am cuvinte sa descriu cat de frumoase si interesante sunt locurile prin care am trecut!
dupa am plecat spre Piatra Neamt sa luam microbuzul spre Bucuresti ca sa parcurgem un drum luuung si plictisitor de 6 ore!
cam atat, ar mai fi multe de povestit...

no title

nu stiu ce se intampla cu mine in seara asta...imi doresc sa scriu ceva pe blog, pentru ca nu am mai scris de ceva timp, insa nu prea-mi gasesc cuvintele, sunt un pic debusolata...nu stiu de unde sa incep...sper sa leg ceva fraze care sa fie lizibile!
de cand ma stiu, ma intreb de ce visam? de ce ne facem iluzii? de ce speram? de ce suntem dezamagiti de persoane, de situatii?
cred ca ni se intampla toate astea pentru ca asa e normal sa decurga viata...
visand, sperand si facandu-ne iluzii ne facem viata mai usoara, ii dam culoare, ne dam noua insine motive sa mergem mai departe in fiecare zi in care ne trezim si stim ca trebuie sa o luam de la capat, pentru ca acea noua zi poate fi o noua viata, deoarece niciodata nu stim ce urmeaza... altfel ar fi incolora, inodora, nu ar avea niciun farmec...
in modul asta ne hranim sufletele...tindem catre ideal cu ajutorul iluziilor, al viselor...dar, de cele mai multe ori realitatea nu este aceeasi cu visele noastre care sunt foarte subiective, inevitabil ne luam de la viata si "palme" sau mai grav "suturi"...:D...dar eu personal am o vorba: un sut in fund, doi pasi inainte!...asta este viata...e absolut normal sa nu iasa totul asa cum ne dorim, niciodata practica nu se pupa cu teoria! e bine sa invatam din experiente, mai ales din cele neplacute!
din pacate, se intampla sa fim dezamagiti tocmai in momente in care nu ne asteptam, de persoane la care poate tineam mai presus de orice...si deseori ne intrebam: "de ce mi s-a intamplat tocmai mie asta?" ne spunem ca :"nu meritam asa ceva..."...si ramanem cu tot felul de intrebari in minte, si cu durere in suflet, si ne intrebam in continuu " de ce?"..."ce am facut ca sa merit asta?"...
daca la un moment dat intrebarile dispar pur si simplu, fie au fost uitate sau poate in cel mai fericit caz si-au primit raspunsurile mult asteptate, durerea din suflet trece si ea insa, raman niste cicatrici care nu dispar ever...pentru ca, cel putin pentru mine durerea se manifesta ca niste rani care pana la urma se vindeca dar raman marcate niste cicatrici, unele mai mici, altele mai mari, pe care mi le imaginez ca fiind destul de urate, precum niste rani carora medicii le-au pus niste copci la repezeala nepasandu-le cum va arata rana dupa vindecare! cicatrici care nu pot fi sterse nicicand sau uitate!
insa nu stim ce gandesc persoanele care ne populeaza viata...nu putem sa controlam viata celorlalti...putem face doar un singur lucru: sa ne controlam propria viata si sa incercam sa-i iertam pe cei care ne-au dezamagit sau mai grav: ne-au ranit sentimentele si deopotriva sufletele...sa ne gandim ca poate asa a fost scris, pentru ca eu una cred in destin si sunt convinsa ca fiecare om care se naste pe pamantul asta are totul predestinat, incepand de la un nume, o meserie si pana la lucrurile pe care le face zi de zi!
cam atat pentru azi...pana la urma am putut sa leg cateva fraze!...;)

facebook?????

...din pacate totul s-a schimbat si este in continua schimbare; de la cladiri, tehmologie, sisteme pana la oameni!...iar in unele cazuri schimbarea nu este in bine!
problema e ca oamenii nu mai au timp sa gandeasca...nu mai au timp sa faca ceea ce le place, nu mai au timp liber pentru ca lucreaza foarte mult pentru a-si asigura o viata cat de cat decenta, practic timp liber nu mai exista, iar putinul timp pe care-l au la dispozitie si-l petrec navigand pe internet...se pare ca e la moda, recunosc! si eu fac asta ( dar vreau sa precizez un lucru: nu sunt dependenta de internet asa cum mi s-a reprosat de catre cineva acum ceva timp! ) insa am constatat un lucru destul de trist: si anume in loc sa socializam in viata reala, sa cunoastem oameni noi, comunicam pe net, pe retele de socializare gen Facebook sau Hi5...whatever...oare nu e mai placut sa cunosti un om live decat virtual?...nu e mai interesant contactul vizual, limbajul trupului - sa stai sa analizezi omul din fata ta, sa citesti ceea ce spune corpul lui in clipa respectiva -, poate o atingere, ochii despre care stim ca sunt "oglinda sufletului" si ca exprima cele mai profunde sentimente ale noastre...din pacate in spatele calculatorului se pot ascunde persoane la care nu ne-am gandi...
cert este insa un lucru...preferam sa stam izolati in casele noastre, in fata calculatoarelor decat sa iesim sa ne petrecem timpul in aer liber, mai ales acum ca e vara si e foarte cald...
trebuie sa recunosc ca netul creeaza dependenta, sau mai bine zis tehnologia...cred ca in ziua de azi nu mai exista familie care sa nu aiba cel putin 1 pc in casa sau un notebook, telefoane mobile...umblam ca dispertatii cu cate 2 telefoane, unii au chiar 3..;)), nu mai zic de i-pod-uri sau mp3 playere si multe alte lucruri...preferam sa ne raportam doar la ce am enumerat mai sus in loc sa facem alte lucruri mai constructive...ca tot vorbeam de dependenta de net...parerea mea e ca o persoana dependenta de net e aceea care sta conectata non stop, care foloseste pana si telefonul pentru a fi online pe mess asta ca sa nu mai vorbesc despre facebook pe mobil!!!!
oameni buni viata noastra nu se rezuma doar la internet!punct

durere...

Fata cu parul de foc nu mai este printre noi...:(
de dimineata m-am dus la serviciu cu gandul ca azi e sarbatoare, ziua Frantei, tara mea preferata...
insa la scurt timp dupa ce am ajuns, am aflat o veste foarte trista care m-a socat si anume ca Madalina Manole s-a sinucis...
cand am auzit am crezut ca e o gluma proasta, nu mi-a venit sa cred asa ceva, mi s-a facut pielea ca de gaina si mi-au dat lacrimile pentru ca e de necrezut ceea ce s-a intamplat!
e o mare pierdere pentru noi, cei care am crescut cu muzica ei!
imi pare nespus de rau!
nu vreau sa o judec, nu am acest drept, nimeni nu are, dar e un mare pacat sa-ti pui capat zilelor! numai ea stia ce era in sufletul ei! noi nu vom afla niciodata care au fost motivele ce au determinat-o sa recurga la suicid!
ma intriga foarte tare faptul ca presa si oamenii in general fac supozitii despre modul in care si-a luat viata, o judeca, gasesc ipoteze care pana la urma nu ni le va confirma nimeni...iar mass media a gasit un subiect excelent pentru a creste audienta!!!
insa stau si ma gandesc ce fiinte fragile suntem si cat de usor putem sa ne pierdem mintile din cauza unor probleme, fie ele de sanatate sau de alt fel...si sa recurgem la fapte nechibzuite!!! si cat de usor putem pierde oamenii de langa noi fara sa ne dam seama ce aveam alaturi, doar dupa ce i-am pierdut!!!
ceea ce s-a intamplat azi ar trebui sa fie o lectie de viata pentru noi toti, oamenii obisnuiti si nu numai, pentru ca nu punem pret pe ceea ce avem langa noi! ar trebui sa pretuim viata si oamenii care ne sunt alturi la bine si la rau si sa incercam sa fim mai buni unii cu ceilalti!
inca o data tin sa spun ca imi pare nespus de rau pentru ce s-a intamplat!
Dumnezeu sa o ierte!
Odihneasca-se in pace!

experiente

la inceputul lunii cireselor am avut parte de o experienta destul de frumoasa intr-un oras foarte dragut, un oras de care te indragostesti extrem de repede...poate datorita arhitecturii, a oamenilor sau a experientelor traite acolo...oras care are "acel ceva" si te face sa iti doresti sa revii!
un oras mic ce se aseamana in mod izbitor cu Brasovul, un alt oras frumos care-mi place foarte mult!
pe mine personal m-a impresionat intr-un mod placut, a fost pentru prima data cand ajungeam acolo, si pot spune ca m-am sincronizat la fix cu festivalul stradal de teatru...cred ca v-ati dat seama ca vorbesc de Sibiu!
prima impresie a mea a fost una de genul: " aici e mult prea multa liniste pentru mine!", insa pot spune ca, desi am stat doar 2 zile, mi-a placut felul in care se scurgea timpul, felul in care se comportau oamenii, oameni civilizati, modul in care arata orasul...si ma refer la casele vechi avand ca embleme: "monument istoric", dar si celelalte cladiri noi...toate puse la punct, curatenie, foarte multa verdeata...
la modul general, alt lucru care m-a fascinat a fost ca oamenii pareau lipsiti de griji, [poate pentru ca nu i-a afectat inca, criza...;)) ], foarte linistiti...
ce mi-a placut foarte mult a fost ritualul lor, si anume ca duminica dimineata ies la o cafea in centru la terase...ma refer in special la grupul de prieteni al persoanei la care am stat, o fiinta speciala pentru mine ;)...nu stiu daca toti sibienii au acelasi ritual...cert e ca isi traiesc viata intr-o oaza de liniste!
cat am stat acolo am luat parte si la un spectacol de teatru foarte interesant, dar si la concertul trupei Directia 5 de care m-a indragostit irevocabil, ce imi placea mie inainte muzica lor, acum deja sunt o fana adevarata..:>
e foarte placut sa iesi din rutina zilnica de care ai parte in Bucuresti, sa vezi altfel de oameni, sa auzi o altfel de limba, mult mai dulce, sa explorezi linistit stradute inguste pavate cu pietre, sa admiri cladirile si catedralele catolice, sa simti dimineata cum te izbeste un aer rece si curat venind dinspre munti...sa evadezi din capitala!!!
cand m-am intors in Bucuresti aveam impresia ca sunt intr-un furnicar, prea multa lume, masini, un zgomot infernal...
cred ca m-as putea obisnui destul de repede sa traiesc intr-un alt loc mai linistit...o sa am in vedere Sibiul...:)

thoutghs running through my mind...

pentru ca nu am somn si pentru ca nu vreau sa stau in pat cu ochii in tavan pana vine mos Ene, prefer sa scriu ceva...ce? nu stiu...am niste idei, dar o sa vad ce o sa iasa la final, pentru ca am observat un lucru: e greu pana incep, apoi dupa cateva randuri ideile vin de la sine, nu trebuie sa stau sa-mi storc creierii ca sa pot scrie ceva, ele vin pur si simplu! cum spuneam si intr-o postare anterioara: sunt o sursa inepuizabila!
my precious star, si anume D2 mi-a spus ca scriu din suflet!
da! asa e! tot ceea ce scriu aici e ceea ce gandesc, ce simt, ce traiesc sau am trait la un moment dat, ceea ce sunt eu!
cu fiecare cuvant scris aici imi las si o particica din suflet, asa cum am lasat la fiecare persoana care a trecut prin viata mea, fie ca a stat mai mult timp alaturi de mine sau mai putin...asta conteaza mai putin acum; ideea e ca tot ceea ce fac...fac din suflet! asa sunt eu si nu ma voi schimba chiar daca uneori ar fi mai bine sa nu-mi deschid sufletul in fata oricui...imi place sa fac totul ca la carte, sunt un pic perfectionista, insa lucrurile nu ies perfect niciodata, pentru ca nu exista perfectiune, noi doar tindem catre perfectiune!
insa fiecare om luat in parte gandeste si actioneaza diferit...suntem unici!
sunt persoane care vad totul ca fiind perfect! fiecare vede lucrurile in felul sau...la fel cum sunt si notiunile: bine si rau!...daca eu consider un lucru ca fiind rau, asta nu inseamna ca si ceilalti gandesc acelasi lucru!
un lucru e cert: daca in viata de zi cu zi, de exemplu la locul de munca facem ce trebuie facut si ne iese aproape perfect si toata lumea e multumita de munca noastra, in viata particulara nu se intampla la fel pentru ca se schimba situatia si lucrurile, totul devine interpretabil!
trage fiecare ce concluzie vrea!!!!

ghosts!

cu cateva ore in urma am vazut un film!...unul destul de banal, cu o poveste tipica pentru filmele americane...cum sunt cele de Craciun, in care apar 3 fantome reprezentand trecutul, prezentul si viitorul; insa in acest film nu era vorba despre spiritele Cracinului ci despre fantomele fostelor iubite ale unui tip!
destul de interesanta ideea...poate ca ar fi minunat sa avem parte macar o data in viata de asa o experienta: sa putem vedea in trecut greselile pe care le-am facut, cum s-au simtit persoanele pe care le-am ranit si carora le-am intors spatele si am plecat pur si simplu...sa aflam ce se intampla in prezent intre oamenii din jurul nostru care se dau drept prieteni adevarati si partea cea mai importanta sa vedem ceea ce se va intampla in viitor!!!
aceasta experienta sigur ne-ar deschide ochii, sau mai bine zis ne-ar trezi la realitate! si, cred ca, daca s-ar intampla acest lucru fiecarui om, am fi mult mai buni, am iubi mai mult persoana de langa noi si nu numai, am pretui mai mult viata si cu siguranta nu am mai face atatea greseli!!!
mie una mi-ar placea la nebunie sa mi se intample asa!!!

orgolii???

ma chinuie de ceva timp o intrebare...de ce oamenii nu-si asculta inima si se lasa manipulati de orgoliu?...oare ei nu vad ca viata e prea scurta?... nu ar trebui sa irosim pretiosul timp pe care-l avem la dispozitie, un timp foarte scurt, sa demonstram celorlalti ca putem iubi mult mai mult decat cred ei sau decat lasam noi sa se vada!...trebuie pur si simplu sa traim viata la maximum, ca doar una avem... sa lasam totul sa curga, exact ca un rau care curge linistit...
sincer, eu intotdeauna imi ascult inima, las la o parte orgoliul, mandria si imi ascult sufletul; merg pana in panzele albe ca sa incerc sa remediez o problema, insa la un moment dat renunt pentru ca nu tine numai de mine...e nevoie de 2!...daca vad ca nu am cu cine mi se ia!!!
chiar daca ceilalti imi spun ca nu e bine ceea ce fac, ascult parerile lor, insa mereu fac ceea ce consider eu ca e bine, sau ceea ce cred ca trebuie facut! chiar daca in viziunea unora e "de rau ", prefer sa "ma lovesc de sus ca sa vad singura pragul" si asa imi dau seama daca mai merita sa ma chinui cu rezolvarea unei situatii!
sa pui mai presus orgoliul fata de ceea ce simti mi se pare o mare prostie!
nu inteleg oamenii care fac asta si nu am sa-i inteleg vreodata!
o singura intrebare le-as adresa: "vi se pare ca e mai bine asa in loc sa va ascultati inima?"
parerea mea ca acesti oameni au foarte multe de pierdut si nu stiu daca realizeaza acest lucru...poate ca intr-un final constientizeaza ce au pierdut dar din pacate, pentru ei va fi prea tarziu!

azi nu...

am ceva chestii in cap pe care as vrea sa le astern aici, insa am constatat ca e nevoie de o anume stare pentru a scrie...azi nu!...asa cum zice grasu xxl..."azi nu, poate maine"!
sunt sictirita din cauza unor oameni de c***t... si ma intreb pana unde poate duce prostia si rautatea omeneasca???...dar nu am decat sa astept si voi vedea pana unde vor duce...pana atunci voi manca fanta si voi bea pufuleti...:))

who am i?

acum ceva timp...sa fie vreo 2 ani, un prieten mi-a pus o intrebare, suna cam asa: "stii cine esti?"...am stat cateva clipe sa ma gandesc la ce raspuns sa-i dau...i-am spus ingrijorata: " NU! nu stiu cine sunt!" si trebuie sa recunosc cinstit ca m-a cam pus pe ganduri raspunsul pe care i l-am dat, pentru ca eu personal ma asteptam sa fie altul!
zilele astea vorbeam cu "maidi" despre lucruri, intamplari, persoane din viata noastra care ne-o influenteaza, fara sa le-o cerem in mod special, in bine sau in rau, whaterver...dezbateam probleme importante, importante pentru noi bineinteles..:D...si dintr-o data mi-am adus aminte de acest prieten si de intrebarea lui si am realizat imediat ca rapunsul pe care i l-as da acum ar fi cu totul altul, si anume: "DA, stiu cine sunt!".
raspunsul s-a schimbat, pentru ca mi-am zis ca voi afla cine sunt! se pare ca am aflat, dupa o perioada de aproximativ 2 ani, 2 ani in care pot sa zic ca am mai crescut un pic, am inceput sa ma cunosc pe mine insami...si asta s-a intamplat datorita intamplarilor, experientelor si a altor lucruri placute care au aparut in viata mea si bineinteles datorita persoanelor care ma iubesc, ma apreciaza si ma sprijina in tot ceea ce aleg sa fac...no matter what...insa ce este cel mai important: ma accepta asa cum sunt si nu ma catalogheaza drept "o copila imatura" cum ar spune unii...dar ca in orice lucru exista si parti negative si inevitabil persoane care nu sunt asemenea celor dragi mie... [am ales sa ma exprim asa pentru ca nu vreau sa fiu rea si sa le numesc asa cum ar merita, prefer sa fiu un pic ipocrita decat sa spun verde in fata ceea ce cred despre ele, pentru ca la un moment dat am fost sincera, am spus ceea ce gandeam si ce simteam si am constatat un lucru: Adevarul doare!!!]...experiente neplacute prin care am trecut si din care am avut ce invata; chiar daca nu le-as situa in top ten, ele s-au intamplat si nu am cum sa le sterg cu buretele, au facut si vor face mereu parte din trecutul meu, acum nu mai conteaza ce a fost; we must live the present, cause the present is the future; acum totul e istorie cum spun cei de la Abba!
insa acum pot sa afirm tare si raspicat ca stiu cine sunt...ce imi doresc de la viata, stiu ce imi place sa fac, de asemenea stiu ce nu-mi place...stiu ce calitati am, ce defecte si mai stiu un lucru, e o chestiune ce tine de un subiect mai delicat, poate chiar tabu, un lucru pe care bineinteles ca nu am sa-l dezvalui, doar atat pot sa spun: ca sunt o fiinta mai "special" : cine stie cunoaste ;)! trebuie sa mai existe si mistere pentru ca e mai incitant asa :D, insa cert este ca eu ma stiu pe mine, stiu ce fel de om sunt, stiu de ce sunt capabila...Stiu ca deja m-am repetat de prea multe ori..."stiu...stiu..."....:))...as mai spune muuulte pentru ca am constatat ca sunt o sursa inepuizabila, din toate punctele de vedere...:), dar e putin cam late, asa ca ma voi retrage si voi continua in alta zi in care voi simti nevoia sa mai pun ceva pe aceasta hartie virtuala cu ajutorul acestui condei numit tastatura!!!...a sunat cam ciudat partea cu, condeiul...ma simt ca un poet...:))

...

hmmm...am atatea in cap...as vrea sa scriu multe, dar in acelasi timp nimic...nu stiu exact ce as putea sa scriu...sincer nici nu stiu de ce scriu...nu astept sa citeasca cineva sau sa castig vreun premiu, sunt pur si simplu niste randuri asternute virtual pe o pagina din blogul meu...scriu poate pentru ca am de spus unele lucruri pe care nu am avut ocazia ( sau nu mi s-a mai dat o a 2 a sansa) sa le spun unor persoane face to face, pentru ca asa mi se pare normal, insa ce e normal pentru mine poate pentru altii e anormal...si atunci am gasit aceasta modalitate...e la indemana si mai ales ca e gratis :D...intr-un fel incerc sa le scot din minte pentru ca am constatat ca ocupa prea mult spatiu si din pacate nu am in dotare slot de memorie sa pot sa adaug un card de cativa giga sa pot stoca cat mai multe date...;)
uneori avem foarte multe de spus, insa din pacate nu mai apucam sa spunem ceea ce gandim, simtim sau traim din cauza unei "fapte nechibzuite" pe care am savarsit-o poate din disperare sau din dorinta de a salva o ramasita din ceva ce nu demult era un intreg...
stau si imi imaginez gandurile mele cum alearga prin minte ca niste plicuri sigilate, fiecare cu destinatarul lui, destinatar caruia nu am reusit sa-i spun ceea ce aveam sa-i spun la un moment dat...poate lucruri foarte importante, poate prostii sau poate pur si simplu: urari de sanatate! dar cine stie? poate ca fiecare plic va ajunge intr-un final la destinatie...sau poate ca, atunci cand vor putea fi expediate nu voi mai vrea sa le trimit...
mi se intampla sa ma trezesc uneori in plina noapte si sa ma gandesc cum ar fi fost DACA...daca lucrurile ar fi evoluat altfel, daca as fi stiut dinainte ce sa fac pas cu pas ca totul sa iasa bine sau macar asa cum voiam eu! mi-ar placea sa pot sa dau timpul inapoi si sa schimb unele lucruri...pe ici pe colo, unele mai putin altele mai mult, insa ma gandesc ca poate daca as putea sa fac asta ar fi boring pentru ca totul ar iesi asa cum imi doresc, totul ar fi mult prea roz si mult prea perfect si probabil ca atunci nu mi-ar mai placea, imi dau seama ca lucrurile trebuie sa vina de la sine, situatiile trebuie sa fie imprevizibile si nu programate...mai bine sa traim fiecare clipa din toata inima dupa propriile noastre reguli! nu?...
ps: cineva imi spunea ca nu am imaginatie...daca ar putea sa vada ce e in mintea mea...cred ca si-ar retrage afirmatia...:))

despre vise...

ca de fiecare data cand citesc o carte,- daca imi place - ma captiveaza atat de tare incat ajung sa ma identific cu personajul respectiv, sa simt ca sunt acolo, uneori alaturi de el, alteori chiar in rolul lui...
nu demult am citit o carte scrisa de Paulo Coelho...fanii lui cu siguranta isi vor da seama la care dintre ele ma refer...un roman in care este transcrisa povestea unui pastor andaluz care si-a parasit familia si oile pentru a pleca in cautarea unei comori ingropate in vechile piramide de pe continentul alaturat...o poveste foarte frumoasa ce are un mesaj clar de transmis:
indiferent ce se intampla in viata noastra, indiferent ce obstacole ne apar in cale, piedici, probleme sau oameni care ne indeamna sa nu facem ceea ce credem ca trebuie facut, noi trebuie sa ne ascultam intuitia, inima si mai presus de orice sa ne urmam visele...sa incercam sa ne indeplinim cele mai ascunse dorinte pentru ca daca noi nu o vom face, nimeni nu o va face in locul nostru.
Ghandi spunea: "Orice lucru pe care-l facem este nesemnificativ, insa trebuie sa-l facem pentru ca nimeni nu-l va face in locul nostru!".

so: concluzia e ca trebuie sa ne urmam intotdeauna visele, sa facem ceea ce vrem, ceea ce credem ca e bine pentru noi, sa ne traim viata pentru ca e prea scurta si nu avem timp de pierdut; daca stam sa analizam mai bine...life is beautiful, chiar daca nu tot timpul e roz, insa e a noastra, a fiecaruia... cu bune si rele... si trebuie sa o traim NO MATTER WHAT!!!

intrebari...

de nenumarate ori am avut nevoie de raspunsuri...raspunsuri la intrebari pe care mi le adresam mie insami, pentru ca persoana careia trebuia sa i le adresez nu era langa mine sa-mi raspunda, din varii motive...
e foarte greu sa cauti raspunsuri la tine in minte si in suflet, cand de fapt acele raspunsuri ar trebui sa vina de la altcineva!...insa in cele din urma raspunsurile vin atunci cand nu te astepti si de unde nu te-ai fi gandit vreodata...this is the point!
insa nu despre asta voiam sa vorbesc...ci despre rolul oamenilor din viata fiecaruia...mai exact: care este rolul celorlalti in viata noastra? rolul nostru in viata altora?
...prin viata fiecarui om trec mai multe persoane de-a lungul timpului...nu stiu sa dau un numar exact, insa este cert ca fiecare persoana fie ea copil /adult, femeie / barbat, care se perinda prin viata noastra are un rol bine stabilit inca dinainte ca respectivul/a sa ne cunoasca...stand si analizand evenimentele care s-au intamplat pana acum in viata mea, mi-am dat seama ca nimic nu este intamplator si de asemenea acele personaje care apar la un moment dat in vietile noaste au un scop diferit...fie sa ne ajute sa cunoastem oamenii mai bine, fie ne ajuta sa ne maturizam, sau ne invata lucruri pe care poate ca nu le stiam, sau le stiam, insa nu voiam sa le recunoastem si sa le acceptam... ce regret eu este faptul ca, din pacate unele dintre ele sunt pasagere prin viata noastra: pentru ca ori au indeplinit misiunea primita, ori s-au indepartat de noi crezand ca nu ne mai sunt de ajutor, ori au murit..:(.., sau pur si simplu au disparut fara ca, macar sa spuna "la revedere" si sa lase loc de "buna ziua", pentru ca asa este frumos! iar altele raman pentru totdeauna langa noi tocmai pentru ca asa trebuie sa se intample!...cele care raman langa noi ne demonstreaza neconditionat zi de zi ca merita sa fie langa noi, sa ne ajute si sa ne sprijine in problemele noastre care apar cand nu ne asteptam. de asemenea, cred ca si noi avem roluri de indeplinit in viata altora...
ar mai fi multe de spus, dar momentan e cazul sa ma opresc aici...;)

De dimineata, m-am trezit cu un singur gand in minte...si anume ca trebuie sa-mi fac blog...mi-am zis : "de ce nu? toata lumea are blog...se pare ca e la moda!"...so: habar nu am ce anume voi scrie pe blog de acum incolo, insa cu siguranta imi voi da seama in momentele respective in care voi simti nevoia sa impartasesc anumite lucruri cu voi...idei, ganduri, poate sentimente...who knows?...we shall see...:)