" A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta..."
cam asa suna inceputul unei poezii de dragoste a lui Nichita Stanescu, dar si inceputul unei toamne tarzii...
de cateva zile aveam in cap primul vers, mi-l aminteam vag, de la orele de limba romana din liceu...
frumoasa poezia dar mai frumoasa-i toamna...aerul rece si proaspat care ma loveste direct in fata, dimineata cand ies din casa, tocmai parca ar avea intentia de a ma trezi dintr-o stare de somnolenta, sezonul ploilor, frunzele aramii si galbene care se astern peste tot, formand un covor de petale, anuntand incheierea unui alt capitol din vietile nostre triste si posomorate! cerul e cenusiu, ziua s-a micsorat, iar soarele de abia isi arata cateva raze ziua, parca ar vrea sa nu mai iasa din nori...nu degeaba a fost numit un anotimp al nostalgiilor...acum ca vara a trecut am vrea sa se intoarca...
ziceam mai sus de "vietile noastre triste si posomorate"...ieri eram prin oras cu una din fetele mele, mergeam pe strada , vorbeam si eram cu zambetul pana la urechi...debordam de veselie si buna dispozitie, fugitiv m-am uitat la oamenii care treceau pe langa noi...fete foarte triste, mohorate si cu intrebarea pe chip: "ce motive de bucurie mai aveti in ziua de azi?"...daca m-ar fi intrebat cineva, as fi avut de dat nu numai un exemplu ci extrem de multe!!!
foarte multe motive...:)...
cine vrea sa stie... sa intrebe...:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu