nu stiu ce se intampla cu mine in seara asta...imi doresc sa scriu ceva pe blog, pentru ca nu am mai scris de ceva timp, insa nu prea-mi gasesc cuvintele, sunt un pic debusolata...nu stiu de unde sa incep...sper sa leg ceva fraze care sa fie lizibile!
de cand ma stiu, ma intreb de ce visam? de ce ne facem iluzii? de ce speram? de ce suntem dezamagiti de persoane, de situatii?
cred ca ni se intampla toate astea pentru ca asa e normal sa decurga viata...
visand, sperand si facandu-ne iluzii ne facem viata mai usoara, ii dam culoare, ne dam noua insine motive sa mergem mai departe in fiecare zi in care ne trezim si stim ca trebuie sa o luam de la capat, pentru ca acea noua zi poate fi o noua viata, deoarece niciodata nu stim ce urmeaza... altfel ar fi incolora, inodora, nu ar avea niciun farmec...
in modul asta ne hranim sufletele...tindem catre ideal cu ajutorul iluziilor, al viselor...dar, de cele mai multe ori realitatea nu este aceeasi cu visele noastre care sunt foarte subiective, inevitabil ne luam de la viata si "palme" sau mai grav "suturi"...:D...dar eu personal am o vorba: un sut in fund, doi pasi inainte!...asta este viata...e absolut normal sa nu iasa totul asa cum ne dorim, niciodata practica nu se pupa cu teoria! e bine sa invatam din experiente, mai ales din cele neplacute!
din pacate, se intampla sa fim dezamagiti tocmai in momente in care nu ne asteptam, de persoane la care poate tineam mai presus de orice...si deseori ne intrebam: "de ce mi s-a intamplat tocmai mie asta?" ne spunem ca :"nu meritam asa ceva..."...si ramanem cu tot felul de intrebari in minte, si cu durere in suflet, si ne intrebam in continuu " de ce?"..."ce am facut ca sa merit asta?"...
daca la un moment dat intrebarile dispar pur si simplu, fie au fost uitate sau poate in cel mai fericit caz si-au primit raspunsurile mult asteptate, durerea din suflet trece si ea insa, raman niste cicatrici care nu dispar ever...pentru ca, cel putin pentru mine durerea se manifesta ca niste rani care pana la urma se vindeca dar raman marcate niste cicatrici, unele mai mici, altele mai mari, pe care mi le imaginez ca fiind destul de urate, precum niste rani carora medicii le-au pus niste copci la repezeala nepasandu-le cum va arata rana dupa vindecare! cicatrici care nu pot fi sterse nicicand sau uitate!
insa nu stim ce gandesc persoanele care ne populeaza viata...nu putem sa controlam viata celorlalti...putem face doar un singur lucru: sa ne controlam propria viata si sa incercam sa-i iertam pe cei care ne-au dezamagit sau mai grav: ne-au ranit sentimentele si deopotriva sufletele...sa ne gandim ca poate asa a fost scris, pentru ca eu una cred in destin si sunt convinsa ca fiecare om care se naste pe pamantul asta are totul predestinat, incepand de la un nume, o meserie si pana la lucrurile pe care le face zi de zi!
cam atat pentru azi...pana la urma am putut sa leg cateva fraze!...;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu